Lista recomandărilor

Recomandarea CNSM nr. 10/18.12.2017 privind impactul planurilor de finanțare ale instituțiilor de credit asupra fluxului de credite către economia reală

Având în vedere:

  • Recomandarea Comitetului European pentru Risc Sistemic din 20 decembrie 2012 (CERS/2012/2) privind finanțarea instituțiilor de credit, în special Subrecomandarea A3, prin care se recomandă autorităților naționale de supraveghere și altor autorități cu mandat macroprudențial “să evalueze impactul planurilor de finanțare ale instituțiilor de credit asupra fluxului de credite către economia reală”.

Întrucât:

  1. Planurile de finanțare ale instituțiilor de credit ar putea fi folosite pentru stabilirea liniilor directoare privind politicile macroprudențiale. Pe baza datelor furnizate de instituțiile de credit pot fi extrase informații de tip forward looking cu privire la evoluția creditării sau pentru identificarea într-o fază incipientă a unor vulnerabilități și acumularea unor eventuale riscuri la adresa stabilității financiare, fapt care ar putea permite pregătirea și activarea/dezactivarea timpurie a instrumentelor macroprudențiale, crescând în acest mod eficiența și eficacitatea acestora;
  2. Monitorizarea anuală a planurilor de finanțare transmise de instituțiile de credit (i) poate oferi o imagine asupra perspectivelor de creștere a creditării și a eventualelor modificări structurale în activitatea instituțiilor de credit, (ii) poate avea rolul de măsură de backtesting, prin realizarea de comparații între valorile realizate și cele previzionate de instituțiile de credit, în vederea stabilirii fiabilității datelor și (iii) permite identificarea unor modificări în apetitul la risc al instituțiilor de credit.

În baza:

Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială emite următoarea recomandare:

Se recomandă ca Banca Naţională a României să evalueze periodic impactul planurilor de finanțare ale instituțiilor de credit asupra fluxului de credite către economia reală.

Recomandarea CNSM nr. 8/18.12.2017 privind amortizorul anticiclic de capital în România

Având în vedere:

  1. Prevederile Directivei nr. 36/2013/UE privind accesul la activitate al instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de amendare a Directivei nr. 87/2002/CE şi de abrogarea a Directivelor 48/2006/CE şi 49/2006/CE, respectiv: art. 130 şi 136 referitoare la amortizorul anticiclic de capital, art. 160 referitor la implementarea graduală, respectiv accelerată, a amortizorului anticiclic de capital, precum şi art. 162 para. (2), privind aplicarea amortizoarelor de capital,
  2. Amortizorul anticiclic de capital are ca scop creşterea rezilienţei sectorului bancar la pierderile potenţiale induse de o creştere excesivă a creditării. Amortizorul se constituie în perioada de creştere excesivă a creditării, ca supliment la amortizorul de conservare a capitalului, şi poate fi eliberat în faza de contracţie cu scopul absorbţiei pierderilor. Rata amortizorului anticiclic de capital, exprimată ca procent din valoarea totală a expunerii la risc, determinată de instituţiile de credit care deţin expuneri din credite în România, trebuie să fie între 0 la sută şi 2,5 la sută, calibrată în trepte de 0,25 puncte procentuale sau multipli de 0,25 puncte procentuale. În cazuri justificate, se poate stabili o rată a amortizorului anticiclic de capital mai mare de 2,5 la sută din valoarea totală a expunerii la risc.

Întrucât:

În ceea ce privește amortizorul anticiclic de capital, se constată următoarele:

  • analiza privind creșterea excesivă a creditului și a îndatorării sectorului neguvernamental a evidențiat faptul că îndatorarea totală (sectorul companiilor nefinanciare și sectorul populației) continuă să se mențină sub pragul de alertă (care semnalizează o creștere excesivă a creditării); totuși, distanța dintre valoarea indicatorului alternativ și pragul de semnal a scăzut semnificativ de la data analizei precedente, atingând valorile de -0,53 puncte procentuale la iunie 2017, respectiv -0,13 puncte procentuale la septembrie 2017, față de -0,76 la martie 2017;
  • la nivel sectorial se mențin semnalele care indică acumularea de vulnerabilități privind creditarea populației;
  • prețul proprietăților imobiliare rezidențiale a continuat să crească, rata de creștere a prețurilor fiind una accelerată, astfel că în luna iunie 2017 aceasta înregistra un avans anual în termeni nominali de 8,43 la sută (7,52 la sută în termeni reali în cadrul aceluiași interval), situându-se peste pragul de alertă propus de Comisia Europeană (de 6 la sută), dar în continuare sub pragul de semnal de 10 la sută.

În baza:

Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială adoptă următoarea recomandare:

Având în vedere faptul că, în prezent, îndatorarea totală continuă să se mențină sub pragul de alertă, nefiind astfel necesară stabilirea unui nivel al ratei amortizorului anticiclic mai mare de 0 (zero) la sută, se recomandă ca Banca Naţională a României să mențină rata amortizorului anticiclic de capital la nivelul de 0 la sută și să monitorizeze evoluțiile privind îndatorarea sectorului populației.

Recomandarea CNSM nr. 7/09.10.2017 referitoare la crearea unui grup de lucru privind îndatorarea excesivă a populației

Având în vedere:

Identificarea creșterii îndatorării populaţiei ca fiind o vulnerabilitate la adresa stabilităţii financiare,

Întrucât:

Creşterea îndatorării populaţiei poate avea efecte negative importante, atât asupra sistemului financiar (evidenţele empirice arată că un nivel al îndatorării de peste 55 la sută este asociat cu o probabilitate de neperformanţă de 3 la sută într-un orizont de un an şi de o probabilitate de 14 la sută în cazul unui orizont de 5 ani), cât şi asupra creșterii economice viitoare, în condiţiile în care populaţia care a contractat un credit ipotecar va avea dificultăţi în plata ratelor lunare şi va decide reducerea consumului în vederea păstrării locuinţei achiziţionate. În prezent, gradul de îndatorare s-a majorat considerabil, o treime din debitorii care au contractat un credit în ultimul an având un grad de îndatorare de peste 55 la sută.

În conformitate cu:

În baza:

  • prevederilor art. 4, alin. (1), lit. a) și b) din Legea nr. 12/2017 privind supravegherea macroprudențială a sistemului financiar național,

Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială emite următoarea recomandare:

Se recomandă ca Guvernul, prin Ministerul Finanțelor Publice, şi Banca Națională a României să înfiinţeze un grup de lucru care să aprofundeze analizele privind îndatorarea populaţiei, folosind informaţiile care să fie puse la dispoziţia acestui grup de lucru, de către MFP, prin intermediul ANAF, cu respectarea confidenţialităţii. Aceste noi informaţii de investigat ar trebui să se refere cel puţin la raportările privind veniturile salariale lunare încasate de către persoanele fizice, veniturile din alte surse decât cele salariale încasate de către persoanele fizice (Declaraţia 112), veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal (Declaraţia 208).

Recomandarea CNSM nr. 6/09.10.2017 referitoare la crearea unui grup de lucru privind sănătatea financiară a firmelor

Având în vedere:

Identificarea unor vulnerabilităţi structurale cu privire la sănătatea companiilor nefinanciare din România, vulnerabilități care au implicații negative importante asupra stabilității sistemului financiar românesc, respectiv persistenţa rezultatelor negative pentru un grup numeros de firme, calitatea precară a capitalurilor proprii şi numărul ridicat de firme cu capitaluri proprii sub limita reglementată sau inactive, cu impact asupra (i) fragilizării bilanțurilor companiilor, (ii) limitării accesului la finanțare, (iii) accentuării dificultăților în rambursarea datoriilor către partenerii comerciali, buget și bănci, (iv) afectării competiției, modului de alocare a resurselor, contribuției la formarea valorii adăugate în economie, încasărilor bugetare, (v) distorsionării disciplinei financiare,

Întrucât:

În urma analizării situației companiilor care desfășoară activitate economică în România s-a constatat că, deși la nivel agregat rezultatele economice şi sănătatea financiară a companiilor nefinanciare au continuat să se îmbunătățească în ultimii ani, se mențin vulnerabilităţi structurale care au implicații negative importante asupra stabilității sistemului financiar românesc, respectiv: (i) persistenţa rezultatelor financiare negative pentru un grup numeros de firme, (ii) calitatea precară a capitalurilor proprii şi (iii) numărul ridicat de firme cu capitaluri proprii sub limita reglementată sau inactive. Astfel, în anul 2015, un număr de 276,4 mii de firme (44 la sută din totalul companiilor active din România) au avut un nivel al capitalului propriu mai mic de 50 la sută din capitalul social, respectiv sub pragul stabilit prin Legea 31/1990 privind societăţile. Dintre acestea, majoritatea firmelor au capitaluri proprii negative, respectiv 268,5 mii de firme. Totodată, dintre firmele cu capitaluri proprii negative la finalul anului 2015, o proporţie semnificativă a înregistrat această situaţie în trei ani din ultimii cinci ani (72 la sută), persistenţa acestei situaţii fiind ilustrată şi de faptul că aproape jumătate din firmele cu valori negative ale capitalurilor proprii în anul 2015 s-au aflat în această stare în fiecare din ultimii cinci ani (47 la sută).

Se apreciază că o astfel de conduită de afaceri are ca efect (i) fragilizarea bilanțurilor companiilor, (ii) limitarea accesului la finanțare – în special de la creditorii profesioniști – cu impact asupra menţinerii unui grad de intermediere financiară printre cele mai mici din UE, (iii) dificultăți în rambursarea datoriilor către partenerii comerciali, buget și bănci, (iv) implicații directe semnificative asupra competiției, alocării resurselor, contribuției la formarea valorii adăugate în economie, încasărilor bugetare, (v) distorsionarea disciplinei financiare. Vulnerabilităţile generate de aceste firme la nivelul economiei sunt cu atât mai importante cu cât ponderea companiilor cu capitaluri proprii negative a crescut semnificativ în ultimii ani (de la circa 10 la sută din totalul companiilor în anul 1994 la peste 42 la sută în anul 2016). Canalele de propagare a riscurilor sunt reprezentate de: 1) creditele neperformante generate în bilanțurile instituţiilor de credit; 2) disciplina la plată în raport cu partenerii comerciali și procedura insolvenței.

Necesitatea adoptării unor măsuri pentru ameliorarea sănătății financiare a firmelor se impune din perspectiva rolului important și în creștere pentru economie al companiilor având capitaluri proprii negative, respectiv: (i) acestea angajează 15,6 la sută din salariații sectorului companiilor, (ii) generează 7,8 la sută din cifra de afaceri, (iii) au de plată 39 la sută din datoriile totale ale firmelor (în luna decembrie 2016), (iv) au un aport de 3 la sută în totalul cheltuielilor companiilor cu impozitul pe profit/venit, respectiv de 11 la sută din totalul cheltuielilor cu asigurările şi protecția socială, aferent lunii decembrie 2016.

În conformitate cu:

În baza:

  • prevederilor art. 4, alin. (1), lit. a) și b) din Legea nr. 12/2017 privind supravegherea macroprudențială a sistemului financiar național,

Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială emite următoarea recomandare:

Se recomandă ca Guvernul, prin Ministerul Finanțelor Publice, şi Banca Națională a României să înfiinţeze un grup de lucru care să aprofundeze analizele privind sănătatea financiară a firmelor, folosind informaţii care să fie puse la dispoziţia acestui grup de lucru de către Ministerul Finanțelor Publice, prin intermediul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu respectarea cerințelor legale privind confidenţialitatea datelor. Aceste noi informaţii de investigat se referă cel puţin la raportările privind livrările/ prestările şi achiziţiile de bunuri efectuate pe teritoriul naţional (Declaraţia 394) şi, respectiv, la raportările privind livrările/ prestările şi achiziţiile intracomunitare (Declaraţia 390), pentru fiecare firmă pentru care există asemenea înregistrări, în întregul istoric disponibil. În urma analizelor efectuate de grupul de lucru menționat vor fi identificate soluţii pentru ca, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, constrângerile bugetare ale firmelor să devină ferme.

Recomandarea CNSM nr. 5/09.10.2017 privind amortizorul de capital pentru alte instituții de importanță sistemică din România

Având în vedere:

  1. Prevederile Directivei 2013/36/UE privind accesul la activitate al instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de amendare a Directivei nr. 87/2002/CE şi de abrogarea a Directivelor 48/2006/CE şi 49/2006/CE, respectiv art. 131 referitor la amortizorul pentru instituţiile globale de importanţă sistemică şi la amortizorul pentru alte instituţii de importanţă sistemică precum şi art. 162 para. (2), şi (5) privind aplicarea amortizoarelor de capital,
  2. Amortizorul de capital aferent altor instituţii de importanţă sistemică (amortizorul O-SII), reprezintă o rezervă de capital care trebuie constituită pentru diminuarea riscului sistemic generat de dimensiunea instituțiilor de credit. La recomandarea autorității macroprudențiale, autoritatea competentă poate impune fiecărei instituţii de tip O-SII, la nivel consolidat, subconsolidat sau individual, după caz, să menţină un amortizor de până la 2% din valoarea totală a expunerii la risc. Cerinţele privind amortizorul de capital pentru alte instituţii de importanţă sistemică sunt aplicabile începând cu 1 ianuarie 2016.

Întrucât:

Oportunitatea implementării amortizorului de capital aferent altor instituţii de importanţă sistemică (amortizorul O-SII) se fundamentează pe rolul amortizorului O-SII în creșterea capacității instituțiilor sistemice de a face față potențialelor șocuri exogene și în diminuarea impactului negativ al acestora asupra sistemului bancar în ansamblu în situația în care riscurile s-ar materializa.

În baza:

Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială emite următoarea recomandare:

Se recomandă ca Banca Naţională a României să impună, începând cu data de 1 ianuarie 2018, un amortizor de capital aferent altor instituţii de importanţă sistemică (amortizorul O-SII), pe bază individuală sau consolidată, după caz, situat la un nivel de 1% din valoarea totală a expunerii la risc pentru toate instituțiile de credit identificate ca având un caracter sistemic în conformitate cu metodologia armonizată cu prevederile Ghidului Autorității Bancare Europene privind criteriile de stabilire a condiţiilor de aplicare a articolului 131 alineatul (3) din Directiva 2013/36/EU (CRD) în ceea ce priveşte evaluarea altor instituţii de importanţă sistemică (O-SII), pe baza datelor raportate la 31.03.2017. Băncile identificate ca fiind de importanță sistemică sunt:

  • Banca Comercială Română S.A. (nivel consolidat);
  • BRD – Groupe Societe Generale S.A. (nivel consolidat);
  • UniCredit Bank S.A. (nivel consolidat);
  • Raiffeisen Bank S.A. (nivel consolidat);
  • Alpha Bank România S.A. (nivel individual);
  • Bancpost S.A. (nivel individual);
  • Banca Transilvania S.A. (nivel consolidat);
  • CEC Bank S.A. (nivel individual) și Garanti Bank S.A. (nivel individual).

Lista actualizată a băncilor sistemice și amortizorul pentru alte instituţii de importanţă sistemică (amortizorul O-SII) aplicabil în anul 2018

Recomandarea CNSM nr. 4/09.10.2017 privind amortizorul anticiclic de capital în România

Având în vedere:

  1. Prevederile Directivei 2013/36/UE privind accesul la activitate al instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de amendare a Directivei nr. 87/2002/CE şi de abrogarea a Directivelor 48/2006/CE şi 49/2006/CE, respectiv: art. 130 şi 136 referitoare la amortizorul anticiclic de capital, art. 160 referitor la implementarea graduală, respectiv accelerată, a amortizorului anticiclic de capital, precum şi art. 162 para. (2), privind aplicarea amortizoarelor de capital,
  2. Amortizorul anticiclic de capital are ca scop creşterea rezilienţei sectorului bancar la pierderile potenţiale induse de o creştere excesivă a creditării. Amortizorul se constituie în perioada de creştere excesivă a creditării, ca supliment la amortizorul de conservare a capitalului, şi poate fi eliberat în faza de contracţie cu scopul absorbţiei pierderilor. Rata amortizorului anticiclic de capital, exprimată ca procent din valoarea totală a expunerii la risc, determinată de instituţiile de credit care deţin expuneri din credite în România, trebuie să fie între 0 la sută şi 2,5 la sută, calibrată în trepte de 0,25 puncte procentuale sau multipli de 0,25 puncte procentuale. În cazuri justificate, se poate stabili o rată a amortizorului anticiclic de capital mai mare de 2,5 la sută din valoarea totală a expunerii la risc.

Întrucât:

În ceea ce privește amortizorul anticiclic de capital, se constată următoarele:

  • analiza privind creșterea excesivă a creditului și a îndatorării sectorului neguvernamental a evidențiat faptul că îndatorarea totală (sectorul companiilor nefinanciare și sectorul populației) continuă să se mențină sub pragul de alertă (care semnalizează o creștere excesivă a creditării); totuși, distanța dintre valoarea indicatorului alternativ și pragul de semnal a scăzut semnificativ de la data analizei precedente, atingând valoarea de -0,42 puncte procentuale la martie 2017, față de -0,51 la decembrie 2016;
  • la nivel sectorial se mențin semnalele care indică acumularea de vulnerabilități privind creditarea populației, pragul de alertă fiind depășit pentru al șaselea trimestru consecutiv;
  • prețul proprietăților imobiliare rezidențiale a continuat să crească1, rata de creștere a prețurilor înregistrând un nivel de 5,12 la sută2 în martie 2017 față de martie 2016 (4,93 la sută în termeni reali în cadrul aceluiași interval), situându-se sub pragul de alertă propus de Comisia Europeană (de 6 la sută). Această informație trebuie însă interpretată cu prudență, având în vedere modificarea metodologiei de calcul a prețurilor proprietăților imobiliare de către INS.

În baza:

Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială adoptă următoarea recomandare:

Având în vedere faptul că, în prezent, îndatorarea totală continuă să se mențină sub pragul de alertă, nefiind astfel necesară stabilirea unui nivel al ratei amortizorului anticiclic mai mare de 0 (zero) la sută, se recomandă ca Banca Naţională a României să mențină rata amortizorului anticiclic de capital la nivelul de 0 la sută și să monitorizeze evoluțiile privind îndatorarea sectorului populației.


  1. Institutul Național de Statistică a modificat metodologia de calcul a prețurilor proprietăților imobiliare, fapt pentru care cifra asociată ratei de creștere anuale aferentă lunii martie 2017 nu are comparabilitate.
  2. Date disponibile în buletinul de prețuri nr. 3/2017 publicat de INS; datele publicate de Eurostat indică o rată de creștere a prețurilor pieței imobiliare de 7,3 la sută în decembrie 2016 față de aceeași perioadă a anului precedent.

Recomandarea CNSM nr. 3/14.06.2017 privind îmbunătățirea informațiilor statistice necesare analizelor privind piața imobiliară

Având în vedere:

Recomandarea CERS/2016/14 privind acoperirea unor lacune la nivelul datelor privind bunurile imobile care propune un set minim de indicatori specifici pieței imobiliare rezidențiale și comerciale pe care autoritățile naționale să le includă în exerciţiile periodice de monitorizare a riscurilor sistemice la adresa sistemului financiar.

Întrucât:

  1. Sectorul imobiliar deține un rol important în economie, analizele empirice demonstrând că există o strânsă legătură între evoluția excesivă a prețurilor activelor imobiliare și apariția crizelor financiare, iar evoluțiile de pe piețele imobiliare pot acționa ca amplificatori pentru crizele financiare, corecțiile semnificative ale prețurilor bunurilor imobiliare având un impact important asupra activelor populației și companiilor nefinanciare, cu efecte semnificative asupra economiei reale (scăderea consumului și investițiilor) și asupra sectorului financiar (creșterea riscului de credit),
  2. Criza financiară din 2008 a arătat necesitatea creării unui cadru amplu de monitorizare a vulnerabilităţilor şi riscurilor dinspre piaţa imobiliară.

În baza:

Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială emite următoarea recomandare:

Având în vedere faptul că sectorul imobiliar deține un rol important în economie, analizele empirice demonstrând că există o strânsă legătură între evoluția excesivă a prețurilor activelor imobiliare și apariția crizelor financiare, iar evoluțiile de pe piețele imobiliare pot acționa ca amplificatori pentru crizele financiare, se recomandă ca Banca Naţională a României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară să ia măsuri în vederea implementării Recomandării CERS/2016/14 privind acoperirea unor lacune la nivelul datelor privind bunurile imobile, respectiv:

  1. CNSM ia act de preocuparea Băncii Naţionale a României de lărgire a sferei de cuprindere a informaţiilor care provin dinspre sectorul imobiliar rezidenţial;
  2. Banca Naţională a României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară să transmită un chestionar (Anexa) către principalii investitori din piaţa imobiliară comercială și instituțiile financiare (instituții de credit, societăți de asigurări, fonduri de pensii, fonduri de investiții etc.) pentru acoperirea nevoilor de date privind piaţa fizică (evoluţia preţurilor, randamentelor, chiriilor, a gradului de ocupare), precum şi a celor privind volumul investiţiilor şi al finanţărilor imobiliare.

Recomandarea CNSM nr. 2/14.06.2017 referitoare la țările terțe semnificative pentru sectorul bancar românesc în ceea ce privește recunoașterea și stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice de capital

Având în vedere următoarele:

  1. Prevederile art. 139 ale Directivei nr. 36/2013/UE privind accesul la activitate al instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de amendare a Directivei nr. 87/2002/CE şi de abrogarea a Directivelor 48/2006/CE şi 49/2006/CE, referitoare la deciziile autorităților desemnate privind ratele amortizorului anticiclic pentru țările terțe,
  2. Recomandarea CERS/2015/1 privind recunoașterea și stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice pentru expunerile față de țări terțe (CERS/2015/1), în special subrecomandarea B punctul 1 privind identificarea anuală a țărilor terțe semnificative,

Întrucât:

Datele disponibile la finalul anului 2016 nu indică existența vreunei țări terțe semnificative pentru sectorul bancar românesc în ceea ce privește recunoașterea și stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice de capital.

În baza:

Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială emite următoarea recomandare:

Având în vedere faptul că expunerile sectorului bancar românesc față de statele terțe sunt în continuare reduse, nu au fost identificate țări terțe semnificative în ceea ce privește recunoașterea și stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice pentru sectorul bancar românesc.

Se recomandă ca Banca Naţională a României să evalueze periodic țările terțe semnificative pentru sectorul bancar românesc în ceea ce privește recunoașterea și stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice de capital, urmând a propune măsurile care se impun dacă expunerile către statele respective devin semnificative.

Recomandarea CNSM nr. 1/14.06.2017 privind amortizorul anticiclic de capital în România

Având în vedere următoarele:

  1. Prevederile Directivei nr. 36/2013/UE privind accesul la activitate al instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de amendare a Directivei nr. 87/2002/CE şi de abrogarea a Directivelor 48/2006/CE şi 49/2006/CE,, respectiv: art. 130 şi 136 referitoare la amortizorul anticiclic de capital, art. 160 referitor la implementarea graduală, respectiv accelerată, a amortizorului anticiclic de capital, precum şi art. 162 para. (2), privind amortizoarele de capital,
  2. Amortizorul anticiclic de capital are ca scop creşterea rezilienţei sectorului bancar la pierderile potenţiale induse de o creştere excesivă a creditării. Amortizorul se constituie în perioada de creştere excesivă a creditării, ca supliment la amortizorul de conservare a capitalului, şi poate fi eliberat în faza de contracţie cu scopul absorbţiei pierderilor. Rata amortizorului anticiclic de capital, exprimată ca procent din valoarea totală a expunerii la risc, determinată de instituţiile de credit care deţin expuneri din credite în România, trebuie să fie între 0 la sută şi 2,5 la sută, calibrată în trepte de 0,25 puncte procentuale sau multipli de 0,25 puncte procentuale. În cazuri justificate, se poate stabili o rată a amortizorului anticiclic de capital mai mare de 2,5 la sută din valoarea totală a expunerii la risc.

Întrucât:

În ceea ce privește amortizorul anticiclic de capital, se constată următoarele:

  • analiza privind creșterea excesivă a creditului și a îndatorării sectorului neguvernamental a evidențiat faptul că îndatorarea totală (sectorul companiilor nefinanciare și sectorul populației) a crescut suplimentar, dar continuă să se mențină sub pragul de alertă (care semnalizează o creștere excesivă a creditării);
  • la nivel sectorial se mențin semnalele care indică acumularea de vulnerabilități privind creditarea populației, pragul de alertă fiind depășit pentru al cincilea trimestru consecutiv;
  • prețul proprietăților imobiliare rezidențiale a continuat să crească, deviația de la tendința pe termen lung menținându-se peste pragul de alertă. În plus, rata de creștere a prețurilor se află peste pragul de alertă propus de Comisia Europeană.

În baza:

Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudențială emite următoarea recomandare:

Având în vedere faptul că, în prezent, îndatorarea totală a crescut suplimentar, dar continuă să se mențină sub pragul de alertă, se apreciază că nu este necesară stabilirea unui nivel al ratei amortizorului anticiclic de capital mai mare de 0 (zero) la sută.

Se recomandă ca Banca Naţională a României să mențină rata amortizorului anticiclic de capital la nivelul de 0 la sută și să monitorizeze evoluțiile privind îndatorarea sectorului populației, inclusiv din perspectiva analizării oportunității implementării unor instrumente macroprudențiale care să asigure că nivelul de îndatorare al debitorilor este sustenabil.